Bojdeuca Ion Creanga

Adresa :str.Simion Barnutiu,nr.4, judetul Iasi
Program : Martea-Duminica 10-17, Luni inchis

La marginea Iasului, in mahalaua Ticau, inconjurat de mate si motani, intr-o casuta modesta dar primitoare avea sa-si traiasca viata autorul celor mai frumoase Amintiri scrise vreodata - Ion Creanga.
O casa alba , in vale, modesta dar mai mult decat potrivita pentru Creanga, cu doua camere si un cerdac in spate, a fost martora a suferintelor dar si a bucuriilor scriitorului.
Locul pe care era construita casuta era proprietatea Bisericii " Buna Vestire" din Iasi, care ii vinde cu o taxa anuala de 10 lei lui Constantin Vasiliu.
Acelasi Constantin Vasiliu va construi casuta in anul 1842.
Opt ani mai tarziu, la 2 iunie 1850, proprietarul ei vinde numitului Popovici locul si casuta cu trei odai, acoperite cu stuf si o fantana in curte. Un alt proprietar al bojdeucii va fi preotul Ghenovici care o vinde Mariei Stefaniu; aceasta nelocuind in casuta o inchiriaza familiei Vartic.
La 16 ianuarie 1872, Creanga suparat fiind din cauza problemelor cu divortul si avand un copil minor de care trebuia sa aiba grija, o va cunoaste pe Tinca Vartic, cea care ii va deveni consoarta si despre care acesta nota ca a fost un "placut accident".
La 10 iulie 1872, Ion Creanga va locui in casuta ocupand camera din dreapta impreuna cu unicul sau fiu, Constantin, in varsta de 12 ani.
Creanga va cumpara bojdeuca in vara lui 1879, printr-un act de vecinica vanzare, cu 50 de galbeni austrieci, pe numele Tincai Vartic, el semnand doar ca martor al tranzactiei.
In anul 1875 se va lega cea mai trainica si mai frumoasa prietenie din intreaga literatura romana : Creanga si Eminescu. Eminescu il intalnise pe Creanga la Bolta Rece, de la bojdeuca cei doi vor merge la casa Negruzzi unde se tinea sedinta Junimii.
Bojdeuca il va gazdui pe Eminescu, din iulie pana in noiembrie 1876, care se muta "cu arme si bagaje", dar si pe alti prieteni : filozoful Vasile Conta, istoricul A.D.Xenopol. poeta Veronica Micle si altii.
Cerdacul de unde Creanga si Eminescu priveau dealurile Ciric si Sorogari, dar si "cerul plin cu minunatii" aminteste de aceasta tulburatoare prietenie, la fel si statuia din cerdac care ii infatiseaza pe cei doi prieteni: Eminescu stand in picioare iar Creanga, asezat pe un scaun, cu privirea indreptata spre prietenul drag, comunica parca din priviri.
Prietenii si mai ales familia lui Creanga erau motanii.
Dupa plecarea lui Eminescu din Iasi, Creanga legase prietenii cu mai toti colaboratorii revistei Contemporanul, care ii faceau vizite si atunci :
" Prietenii care ne adunam in cocioaba lui Creanga de la Scaricica il gaseam vara in casuta, in mijlocul motanilor si a pisicilor lui favorite.
Cand intram in bordei, Creanga avea obiceiul sa-si adune familia :
-Marito, Frosino, Motane, Vulpoi!
Si de sub pat, de sub masa ori scaune, de dupa soba se iveau pisoii si pisicile cari indata sareau pe umerii si pe capul lui Creanga cari ii dezmerda dragastos recomandandu-i prietenilor noi veniti in casuta lui ...
A trait bietul Creanga ca si sarmanul Dionis, cu motanii" (C.Sateanu)
Tinca Vartic va fi cea care va avea grija de Ion Creanga , pana la sfarsitul vietii.
Ion Creanga s-a stins din viata in ziua de 31 decembrie 1889, iar in ziua de 2 ianuarie 1890 era inmormantat de putinii prieteni la Cimitirul Eternitatea din Iasi.
In aprilie 1968, dupa o reparatie si o restaurare a muzeului, este pusa o placa pe peretele Bojdeucii, cu urmatorul text :
" In aceasta Bojdeuca de casuta devenita Muzeu memorial la 15 aprilie 1918 Ion Creanga si-a petrecut ultimele doua decenii ale vietii, scriind, la indemnul lui Mihai Eminescu, geniala sa opera : Povestile si Amintirile din copilarie"
Obiectele care i-au apartinut diaconului Creanga : masuta de brad, lampa de opt lumini, ceasul de argint, tabachera cu monograma I.Creanga, condeiul si calimara, precum si o icoana cu distincta valoare sentimentala (primita in dar de la bunicul David Creanga de la Pipirig).
Un tablou original realizat de pictorul V.Musnetanu cu cateva luni ca acesta sa treaca la cele vesnice te priveste, pe tine vizitatorule, si ai impresia ca badia Creanga iti ureaza bun venit!
Daca va aflati in Iasi, indreptati-va pasii si aduceti o multumire celui care ne-a infrumusetat copilaria cu povestile nascocite printre pisici si miros de ... placinte!